Licopenul – un antioxidant puternic

Licopenul – un antioxidant puternic

Numeroase cercetări au arătat că acest compus este un antioxidant bun şi că are şi proprietăţi antiproliferative (inhibă dezvoltarea celulelor canceroase). Aceste cercetări au fost efectuate pe animale, iar rezultatele obţinute în cadrul testelor efectuate pe oameni nu au oferit rezultate concrete.

Multe studii arată că un consum ridicat de alimente bogate în licopen scad riscul de apariţie al afecţiunilor cardiovasculare, cancerului etc. Totuşi, aceste studii au determinat cantitatea de licopen pe baza consumului de roşii.

Roşiile sunt alimente bogate în nutrienţi şi este posibil ca licopenul să nu fie în totalitate responsabil de efectele benefice prezentate mai sus. Există şi posibilitatea ca alte substanţe ce nu au fost descoperite încă şi care sunt prezente în roşii să producă aceste efecte.

surse de licopen Există însă şi un studiu recent ce a urmărit concentraţia de licopen din sangele subiecţilor. În urma acestui studiu s-a constatat că persoanele cu cel mai ridicat conţinut de licopen în sânge au un risc de infarct şi accident vascular cu 55-59% mai mic decât persoanele cu un conţinut redus. Trebuie totuşi să ţineţi cont că este vorba de un singur studiu.

Specialistii de la Universitatea Harvard susţin că licopenul este o substanţă ce poate acţiona asupra radicalilor liberi diferit faţă de ceilalţi antioxidanţi şi astfel este foarte eficient în neutralizarea acestora.

Alte efecte nedovedite ale licopenului sunt: scăderea colesterolului, stimularea sistemului imunitar şi prevenirea formării cheagurilor de sânge. Aceste efecte sunt încă studiate şi nu există prea multe dovezi pentru susţinerea lor.

Carenţa de licopen
Carenta de licopen nu este încă bine definită şi astfel nu se cunoaşte cantitatea la care se pot observa efectele acesteia (efectele carenţei de licopen nu sunt încă bine determinate).
Doza zilnică recomandată este de minim 10000 µg. Pare o cifră mare dar dacă veţi consuma 1-2 roşii pe zi veţi depăşi această doză.

Trebuie să ţineti cont că licopenul este liposolubil şi astfel este mult mai bine absorbit de organism în prezenţa grăsimilor. Acest lucru nu înseamnă ca trebuie să consumaţi grăsimi doar pentru absorbţia acestuia. Uleiul de măsline este perfect pentru a facilita absorbţia licopenului şi astfel vă asiguraţi şi o parte din cantitatea zilnica necesară de omega 3 vegetal.

Surse de licopen
Se găseşte în cantitate mare în alimentele roşii, galbene şi portocalii, dar cele mai importante surse de licopen sunt tomate, pepene verde şi grapefruit roşu.
Licopenul se poate obţine foarte usor din alimente şi nu este recomandat să consumaţi suplimente ce îl conţin.

Este posibil să daţi banii degeaba! Licopenul din suplimente este purificat şi astfel este posibil să luaţi forma de care nu aveţi nevoie. Alimentele bogate în licopen conţin şi alte substanţe similare şi este posibil ca acesta să fie principalul motiv pentru care licopenul are efectele benefice menţionate mai sus. Aceste alimente sunt bogate şi în minerale, vitamine şi alţi nutrienţi şi astfel este mult mai sănătos să consumaţi 1-2 roşii pe zi decât să apelaţi la suplimente.

Un alt dezavantaj al suplimentelor alimentare este faptul că puteţi depasi cu mult doza zilnică recomandată. În cazul alimentelor acest lucru se întamplă foarte rar.

Licopenul ca aditiv alimentar – E160d
Substanţa naturală prezentată mai sus este folosită şi în industria alimentară ca aditiv alimentar. E160 este un colorant “natural” extras din tomate şi grapefruit, dar poate fi obţinut şi prin sinteză chimică. E160 dă culoarea roşie a alimentelor.

Chiar dacă este extras din alimente sănătoase, această extracţie se face cu ajutorul unor solvenţi cancerigeni ca acetonă, diclormetan, metanol, hexan etc. şi astfel este recomandat să evitaţi alimentele ce contin acest aditiv şi să nu îl confundaţi cu varianta naturală. E160 poate fi obţinut şi sintetic!

Cele două tipuri de aditivi sunt surse suplimentare de metale grele ca plumb,mercur, arsenic şi cadmiu. În produsul final se găsesc şi cantităţi mici, dar importante, de solvenţi.

E160 poate afecta ficatul, tiroida, creierul, rinichii, intestinele, ţesutul adipos, pofta de mancare şi greutatea. E160 este mult mai toxic dacă este expus la soare sau la oxigen (produce mutaţii). Acesta poate produce şi dureri abdominale, diaree şi greaţă.

Alimentele în care este folosit E160: băuturi racoritoare, fructe de pădure congelate, îngheţată, sosuri, gem, jeleuri, surimi, icre de peşte, peşte afumat, membrane comestibile, suplimente alimentare, supe instant, băuturi alcoolice, vin aromatizat, cidru, cereale.

Sursă: http://www.cesamancam.ro

Plantele seamănă cu organele pe care le vindecă

Plantele seamănă cu organele pe care le vindecă


• O veche teorie spune că plantele au fost create de Dumnezeu astfel încît să semene cu organele corpului omenesc şi să conţină tot ceea ce au nevoie pentru o bună funcţionare

În Evul Mediu, era extrem de populară Doctrina semnăturilor, o teorie care susţinea că fiecare plantă seamănă cu un organ din corpul omenesc, prin urmare, ajută şi la buna lui funcţionare. De pildă, rinichiul, despre care şi în manuale se spune că are o formă asemănătoare cu cea a bobului de fasole. În medicina tradiţională, fasolea e recomandată în afecţiuni renale. Teoria nu şi-a găsit susţinere şi în rîndul oamenilor de ştiinţă, însă nu a fost abandonată. Nutriţioniştii contemporani au redescoperit principiul conform căruia organul suferind poate funcţiona mai bine cu substanţele active din legumele şi fructele cu care seamănă. Iată cîteva dintre cele mai cunoscute analogii terapeutice între vegetale şi organele umane.

O teorie medievală

Medicul elveţian, alchimist şi filosof pe nume Paracelsus (foto medalion) (1493-1541) susţinea că beneficiile plantelor se reflectă în forma lor, iar forma nu e deloc întîmplătoare, semănînd cu organul pe care-l slujeşte şi-l vindecă. Astfel, aspectul plantei este o semnătură, un indiciu cu privire la compoziţia ei chimică. Această asemănare izbitoare ar fi creaţia lui Dumnezeu, care ne-a lăsat astfel indicii cu privire la leacurile naturale cu maximă eficienţă pentru fiecare organ şi boală. În 1600, Jakob Böhme (1575-1624 ), un cizmar din micul oraş german Görlitz, a început să scrie tratate pe această idee, dînd şi numele doctrinei. Botanistul englez William Cole (1626-1662) credea că „în aceste semnături ale plantelor, omul poate citi cum să le utilizeze“. Pînă şi Goethe a fost preocupat de teoria semnăturilor. În zilele noastre, analogiile s-au extins dincolo de aspect, organele umane fiind comparate cu textura, mirosul, gustul, locurile în care cresc plantele. Deşi uneori este uimitor de exactă, această teorie a mai dat şi greş. Nu toate analogiile între plante şi organele omului au fost inspirate, unele n-au avut rezultatul scontat, altele au făcut mai mult rău. Alteori, s-a dovedit că planta are efect curativ asupra altui organ decît cel cu care a fost pusă în corespondenţă. De exemplu, gălbenele, supranumite plantele soarelui, sînt benefice în infecţii vaginale. În schimb, s-au dovedit reale analogiile logice. Coada-calului, plantă care trăieşte în nisipuri umede, chiar realizează un echilibru între solide şi lichide în organism, optimizînd funcţionarea rinichilor. Se spune că nici denumirile populare ale plantelor nu sînt întîmplătoare. Rădăcina şarpelui cu clopoţei este utilizată pentru fabricarea unui antidot pentru veninul şerpilor.

Plante medicinale care ne spun la ce sînt bune

În 1972, farmacistul american Ben Charles Harris a completat doctrina semnăturilor cu beneficiile medicinale ale plantelor în funcţie de habitatul în care trăiesc. Astfel, plantele care cresc în cîmpii umede şi mlaştini, cum e salcia, sînt bune în tulburări reumatice, răceli cu febră şi tuse. Plantele care trăiesc în sol cu bălegar sînt legate de excreţii şi mucoase. Aceste plante sînt: eucaliptul şi floarea-soarelui. Ierburile şi arbuştii care cresc pe malurile pîraielor repezi sînt în mare parte indicate ca diuretice: coada-calului, mentă. Aceste plante curăţă sistemul urinar de deşeuri şi depozite de piatră. După forma lor, Harris a descoperit că viţa-de-vie este bună pentru sînge, ramificaţiile ei semănînd cu cele ale sistemului sanguin. Frunzele mari seamănă cu pielea şi plămînii, plantele recomandate în tratarea acestor organe fiind: lumînărica, podbalul, brusturele, tătăneasa. Ceapa şi usturoiul au tuburi goale, ca bronhiile, în timp ce trestia arată ca o trahee şi este un remediu excelent pentru traheită. În general, gălbeneala şi amărăciunea sînt cele mai bune semnături pentru ficat, în timp ce gălbeneala şi dulceaţa sînt indicatori pentru splină. Remediile osoase sînt de obicei albe şi, uneori, arată ca oasele (rădăcinile de tătăneasă), fiind bune pentru sănătatea oaselor. Planta numită Pecetea lui Solomon are nişte rădăcini care seamănă cu vertebrele şi articulaţiile umane, în timp ce frunzele ataşate pe tulpini par muşchi prinşi pe oase. Din acest motiv, farmacistul consideră planta un remediu pentru inflamaţii ale tendoanelor, ligamentelor, articulaţiilor. Coada-calului e bună pentru păr, cum era de bănuit. Turiţa mare e plină de peri, fiind considerată leac în alopecie. Harris mai recomandă semnăturile unor buruieni agricole ca brusture, păpădie, urzică, trifoi roşu. Aceste plante purifică sîngele tocmai pentru că au supravieţuit chimicalelor din agricultură.

Confirmări contemporane

Doctrina semnăturilor e respinsă de ştiinţa convenţională fiindcă ţine de gîndirea magică, prin urmare, e naivă şi superstiţioasă. Însă în zilele noastre, nutriţionistul italian Christa Orecchio a relansat teoria, dîndu-i noi interpretări, de la plante, mai greu de găsit şi de recunoscut, trecînd la legume şi fructe. Dacă tăiem o ciupercă în jumătate, vom observa că seamănă cu o ureche umană. Prin urmare, ciupercile sînt recomandate pentru îmbunătăţirea auzului, lucru explicabil prin conţinutul de vitamină D. Mai mult, această vitamină va ajuta şi oasele din ureche, ciocan, nicovală şi scăriţă, contribuind astfel la o mai bună transmitere a sunetului. Toată lumea ştie că morcovul ajută la îmbunătăţirea vederii, iar teoria semnăturilor susţine acest adevăr. Dacă tăiem un morcov în feliuţe, vom observa că rondeaua prezintă o reţea de raze, ca la iris, iar în mijloc ar fi pupila. De altfel, graţie conţinutului de vitamine şi antioxidanţi precum betacarotenul (precursorul vitaminei A, pe care ochiul nostru o foloseşte pentru a stimula celulele specializate din retină), morcovii micşorează riscul de degenerare maculară, principala cauză a pierderii vederii la vîrstnici. Ghimbirul seamănă cu stomacul uman, iar ceea ce este cu adevărat interesant este faptul că unul dintre beneficiile sale cele mai mari este acela de a ajuta digestia. Remediu pentru răul de mişcare, ghimbirul este utilizat de peste 2.000 de ani în medicina tradiţională chinezească pentru a scăpa de greaţă şi pentru calmarea durerilor de stomac.


Vinul, „sîngele Domnului”

Tot conform teoriei semnăturilor, roşia este leguma care face pereche cu inima. Pentru că este roşie, inima fiind puternic vascularizată, şi este împărţită în patru cămăruţe. Coincidenţă sau nu, roşia este bogată în licopen, o substanţă care reduce considerabil riscul bolilor cardiovasculare, în special a celor coronariene, dar şi a anumitor forme de cancer. Tot pentru sănătatea circulaţiei sanguine este recomandat vinul roşu, deoarece este bogat în antioxidanţi şi polifenoli. Aceste substanţe luptă cu colesterolul, reducînd riscul de boli de inimă sau atacuri cerebrale. Vinul roşu conţine de asemenea substanţe care subţiază sîngele, limitînd astfel numărul cheagurilor. Este imposibil să nu fi remarcat că această băutură naturală seamănă cu sîngele. De altfel, se şi spune că vinul este „sîngele Domnului“. De aceea, nu e nicio mirare să aflăm că are rolul de a curăţa vasele de sînge de cheaguri care ar putea obtura arterele. Mai mult, conform studiilor, riscul mortalităţii datorat bolilor cardiovasculare se diminuează cu circa 50% în cazul celor ce consumă vin în cantităţi moderate, comparativ cu abstinenţii şi sînt mai rezistenţi la virusuri ale gripei. Cartofii dulci au forme care amintesc de pancreasul uman. Curios lucru, cartoful copt chiar echilibreaza indicele glicemic în cazul bolnavilor de diabet, boală care este cauzată de un dezechilibru al secreţiei de hormoni din pancreas. Spre deosebire de cartofii albi, care au un indice de 29, cartofii dulci au în indice glicemic de 17.

Bobul de fasole, bun la rinichi

Toată lumea ştie că rinichiul are forma unei boabe de fasole. Consumul de fasole contribuie într-adevăr la funcţionarea optimă a aparatului urinar. Igienizează rinichii şi căile urinare. Ceaiul din teci de fasole are proprietăţi diuretice excepţionale, şi de aceea este recomandat în cistită sau boli ale vezicii urinare. Prin creşterea diurezei, ceaiul detoxifică organismul, şi mai ales curăţă rinichii şi eliberează căile urinare, calmează spasmele şi reglează procesul de urinare. În caz de pielonefrită cronică, rinichii se curăţă cu fasole. Doctrina semnăturilor face analogia între plămîni şi struguri, deoarece alveolele pulmonare, la nivelul cărora este absorbit oxigenul seamănă ca formă cu ciorchinele de strugure. Cercetătorii au arătat că o dietă ce include struguri proaspeţi poate reduce considerabil riscul de emfizem pulmonar. Se pare că seminţele de struguri conţin o anumită substanţă cu rol important în combaterea radicalilor liberi şi în reducerea severităţii astmului alergic. Datorită efectului de creştere a umidităţii în plămîni, dietele şi tratamentele naturiste cu struguri sînt indicate în tratarea astmului. În sanatoriile de tratare a bolnavilor de plămîni, cura de struguri a făcut minuni, chiar atunci cînd nu exista streptomicină sau alte antibiotice mai puternice.

Smochinele, fructele bărbaţilor

Se pare că moluştele comestibile care seamănă cu testiculele sînt foarte utile pentru sănătatea organelotr sexuale masculine. Studiile efectuate în Ţările de Jos au constatat că suplimentarea dietei cu acid folic şi zinc din crustacee poate avea un impact semnificativ asupra îmbunătăţirii calităţii spermei la bărbaţi. Bananele, alunele de pămînt şi castraveţii conţin substanţe nutritive cu efect benefic asupra organelor sexuale masculine, mai ales în ceea ce priveşte creşterea libidoului. Arginina, principalul component al renumitei Viagra, este extrasă din alunele de pămînt, al căror înveliş este asemănător spermatozoizilor. Nu întîmplător, biserica a interzis bărbaţilor în Evul Mediu să consume aceste alune. Smochinele cresc în perechi şi interiorul lor este plin de seminţe. Seamănă cu organele genitale masculine şi acţionează benefic asupra lor. Unii cercetători sînt de părere că smochinele pot creşte motilitatea spermei bărbaţilor, combătînd în schimb sterilitatea. Totodată, se crede că smochinele pot creşte numărul de spermatozoizi şi le pot prelungi durata de viaţă. Ceapa arată ca un conglomerat de celule, iar cercetările moderne ne arată că are un efect important în curăţarea şi eliminarea toxinelor din celulele umane. Totodată, ceapa, o legumă în formă de lacrimă, ne face să lăcrimăm, prin lacrimi curăţîndu-se ochiul. Este bogată în vitamina C şi B6, în fier, biotină, sodiu şi este renumită pentru rolul său în menţinerea optimă a imunităţii organismului.

Fructe care seamănă cu sînii

Coincidenţă sau nu, atît vînăta cît şi para şi fructul de avocado au forma uterului şi a colului uterin, iar beneficiile lor vizează îndeosebi sănătatea sistemului reproducător feminin. Conform cercetărilor, consumarea unui singur fruct de avocado pe săptămînă contribuie semnificativ la menţinerea în limite normale a hormonilor şi favorizează eliminarea kilogramelor acumulate în timpul sarcinii. Avocado protejează uterul. Consumul lui previne cancerul cervical. Conţinînd acid folic, fructul reduce riscul displaziei cervicale care poate degenera în cancer de col uterin. Mai mult, unui fruct de avocado îi sînt necesare 9 luni pentru a ajunge de la stadiul de floare la cel de fruct matur. Întocmai cît are nevoie embrionul uman pentru a se dezvolta şi a fi gata să se nască. Faptul că măslinele au o formă asemănătoare ovarelor i-a condus pe adepţii Doctrinei semnăturilor să considere că măsline fac pereche cu aceste organe feminine. Măslinele participă la menţinerea sănătăţii ovarelor şi la buna lor funcţionare. Conform unor cercetări efectuate în Italia, grăsimile sănătoase, vitaminele şi mineralele care se găsesc în măsline reduc considerabil riscul apariţiei cancerului ovarian şi a celui la sîn. Sînul e pus în corelaţie cu citricele, deoarece acestea seamănă cu un sîn, mai ales în secţiune, cînd se observă nervuri asemănătoare glandelor mamare. Grepfrutul, portocalele şi alte citrice contribuie la menţinerea sănătăţii sînilor şi la o bună circulaţie a limfei la nivelul acestora. În plus, cercetări recente au arătat că grepfrutul conţine şi un grup de fitonutrienţi (limonoide) care inhibă celulele canceroase mamare.

Nuca, un creier în miniatură

Nuca seamănă în mod izbitor cu un mic creier uman. O jumătate de nucă ne arată cele două emisfere, creierul mare şi creierul mic, iar cutele şi încreţiturile ei sînt similare circumvoluţiunilor de pe cortex. Nucile chiar ajută la sănătatea creierului, se spune chiar că e hrană pentru creier. Aceste fructe reprezintă o sursă semnificativă de acizi graşi omega-3, iar consumul lor regulat previne demenţa şi boala Alzheimer. Nucile înlesnesc dezvoltarea a peste trei duzine de neurotransmiţători pentru funcţiile cerebrale. Mai mult, în urma unor experimente s-a constatat că nucile au anulat anumite indicii ale îmbătrînirii creierului. Ţelina bok-choy (planta din familia verzei, cunoscută şi sub numele de varză chinezească, deoarece este cultivată în China încă din Antichitate) şi rubarba arată ca oasele umane în secţiune transversală. Aşadar, deloc surprinzător, aceste legume sînt apreciate pentru rolul pe care îl au în întărirea şi fortificarea oaselor, avînd în compoziţia lor 23% sodiu (oasele au şi ele tot 23% sodiu). Totodată, ţelina este o sursă deosebită de siliciu, acest element fiind parte a structurii moleculare ce dă tărie oaselor.

Sursă: http://www.monitorulexpres.ro/