Tratați bolile pancreasului cu această rețetă naturală

Tratați bolile pancreasului cu această rețetă naturală

În acest articol veti citi o reteta veche mongoleza, utilizata in tratamentul bolilor de pancreas. Este extrem de utila persoanelor care sufera de diabet, pentru ca are capacitatea de a normaliza nivelul de zahar din sange. Utilizand aceasta reteta zilnic, dupa un timp, medicamentele pentru diabet vor putea fi eliminate complet!

Ingrediente necesare: 

– 10 grame de frunze de coriandru

– 200 de ml de apă

Metoda de preparare:

Aceasta metoda este foarte simpla. Puneti apa intr-un ibric peste care adaugati aceste frunze. Asezati pe aragaz acest amestec pana cand va ajunge la punctul de fierbere. Opriti focul de la aragaz si acoperiti ibricul. Lasati-l asa timp de 30 de minute.

Dupa scurgerea celor 30 de minute, strecurati acest „ceai” si impartiti-l in 3 parti egale.

Beti cate o parte din acest lichid dimineata pe stomacul gol, la pranz inainte de masa si seara inainte de culcare ( In total trebuie sa consumati 200 de ml/zi )

Intregul tratament ar trebui sa-l urmati 3 luni de zile.

Aceasta reteta este foarte eficienta, ea reusind sa trateze cu succes bolile pancreasului, ajutand astfel la normalizarea nivelului de zahar din sange.

Sursă:www.secretele.com

Anunțuri

Soluția? Rîzi! Rîzi ca prostul…

Soluția? Rîzi! Rîzi ca prostul…

Mintea si varsta

Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de ani, nu în tinereţe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm.

 Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată studiile.

Chiar este creierul condamnat la degradare? – se întreabă Barbara Strauch de la „The New York Times” şi autoare a cărţii

„Viaţa secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talentele surprinzătoare ale minţii de la vârsta mijlocie”.

A descoperit că este înconjurată de oameni de vârstă similară care, deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au mâncat sau al cărţii pe care tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze afaceri pe continente diferite, scrie Strauch în cartea ei, citată de „The Daily Mail”.

 Cercetătorii – sociologi, psihologi şi neurologi – au descoperit însă că, în cazul unei persoane ajunsă la vârsta a doua, creierul nu se comportă ca restul corpului.

 Este adevărat că memoria este afectată, la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate. Pe de altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea din jur.

 Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a analiza efectele îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează subit.

Dimpotrivă,creierul se adaptează şi le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan. De asemenea, se îmbunătăţesccapacităţile cognitive, după cum demonstrează un studiu

care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de americani timp de 40 de ani.

 Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare spaţială, viteză de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani. Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când

la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta. Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai lent decât celelalte zone.

Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune decizii financiare. Nu în ultimul rând, studiile contrazic

şi teoria conform

căreia îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii.

Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri, creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi să le elimine pe cele negative

 Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ?

 Exista o metoda de a va mentine creierul tanar. Nu va opriti niciodata din invatat!

Studiaţi organizat (ca la scoala).

Stati in preajma oamenilor pozitivi si motivati.

 Suplimentar:

Fiţi activi. Nu deveniti lenesi, pentru ca dauneaza grav sanatatii.

Implicati-va tot timpul in diverse activitati, pentru a va mentine mintea alerta.

Beţi ceai verde.

Beti cafea, moderat dar beti! (evitati Ness)

Beti vin, dar nu mai mult de un pahar pe zi. Toate va ajuta sa va castigati cu 20% mai multa sanatate mentala,

Hidrataţi-vă mintea.!!!

Oamenii care beau zilnic suc proaspat au cu 76% mai putine sanse sa se imbolnaveasca deAlzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanti gasiti in fructe, protejeaza creierul de boala.

 Mâncaţi, multe fructe şi legume, dar evitaţi mâncărurile grase, care diminueaza abilitatea celulelor nervoase de a comunica intre ele.

Nu evitati oul ! Oul contine vitamina B, care obliga celulele nervoase sa arda glucoza, cea mai importanta sursa de energie a creierului. Oul mai contine si antioxidanti, care protejeaza neuronii de stricaciuni si acizi grasi omega-3, care mentin impulsurile nervoase la ritmuri optime.

 Râdeţi.!!!

Luati-va o pauza de la problemele cotidiene si radeti. Cititi bancuri, uitati-va la filmulete amuzante. Chiar si anticiparea rasului scade stresul cu 39%pana la 70%! Rasul este extrem de bun si pentru inima.

Dormiţi suficient.Somnul este important pentru o stare

mentala buna. Memoria se organizeaza in creier, in timpul somnului

 Acum am inteles de ce sunt atit de …destept.

Este clar ! Am imbatrinit !

Sursă: http://www.ioncoja.ro

De ce ar trebui să mergi, nu să alergi, pentru a scăpa de kilogramele în plus?

De ce ar trebui să mergi , nu să alergi, pentru a scăpa de kilogramele în plus?

În ultimul timp, tot mai multe voci afirma faptul ca mersul pe jos este mult mai eficient decat alergatul , in special atunci cand se doreste pierderea in greutate. In cele ce urmeaza Echipa Secretele doreste sa va prezinte de ce mersul pe jos este mult mai sanatos si eficient decat alergatul. 

Iata mai jos motivele :

1. Cand faci un exercitiu cardio, cum ar fi alergatul, arzi calorii din muschi si din grasime. Organismul nu poate alege arderea grasimilor, el practic arde caloriile din tot corpul, reducand de fapt masa musculara. Asadar, in cazul in care vrei sa scapi de grasimea acumulata si vrei sa-ti pastrezi muschii, trebuie sa mergi, nu sa alergi.

2. Exercitiile cardio (alergarile) cresc productia unui hormon de stres numit cortizol, ceea ce va duce la pofte alimentare mai mari, deoarece corpul tau vrea sa supracompenseze caloriile arse. Deci, in cazul in care vei alerga, pofta de mancare va creste si tu vei ajunge de fapt sa consumi mai multe calorii decat ai ars.

** Prea multe exercitii cardio (alergari) vor determina rezistenta la leptina, care are acelasi efect hormonal ca privarea de somn. In acest fel, corpul tau nu va reusi sa spuna daca este plin sau gol. Vei avea tot timpul senzatia de foame, si vei dezvolta rezistenta la insulina, datorita nivelului ridicat de cortizol, astfel te vei intoarce rapid la greutatea de la care ai plecat.

** Exercitiile cardiovasculare (alergarile)pot avea un impact negativ asupra functiei tiroidiene. Pentru a avea un metabolism care functioneaza corespunzator, tiroida produce un hormon numit T4, care apoi este transformat in T3 pentru a ajuta metabolismul. Dar, prin suplimentarea nivelului de cortizol in corp, tiroida nu poate produce T4 si totul se va termina cu un metabolismul disfunctional, scaderea capacitatii organismului de ardere a grasimilor si pierderea energiei.

3. Se crede ca alergatul are un impact nimicitor asupra genunchilor si articulatiilor, in cazul persoanelor supraponderale, datorita presunii exercitate pe acestea in timpul alergatului.

Rezumat: Alergatul poate provoca reducerea masei musculare, incetinirea metabolismului, dezechilibrul hormonal, ceea ce poate duce la crestera in greutate, avnd un impact negativ asupra genunchilor daca sunteti supraponderal.

Mersul pe jos, pe de alta parte, poate fi o alternativa mult mai sanatoasa si mai echilibrata. Chiar daca nu ofera aceleasi rezultate pe termen scurt, pe termen lung mersul pe jos se va dovedi mult mai eficient decat alergatul. Cand mergi pe jos vei reduce nivelul de cortizol, bucurandu-te astfel de efectele pierderii in greutate, fara grija aparitiei senzatiei de foame pe care ti-o va crea alergatul. Mersul pe jos te va face mai sensibil la insulina, ceea ce iti va permite o mai buna ardere a caloriilor. Sa nu mai vorbim de faptul ca mersul pe jos va produce elibererarea serotoniei si dopaminei, care te va face sa te simti mai motivat si mai fericit, inducandu-ti starea de bine.

Concluzie : Mergi pe jos cat mai mult posibil! Intre 30 si 60 de minute, de cel putin 3 ori pe saptamana.

Primavara a sosit! Vremea s-a imbunatatit! Nu trebui sa mai mergi cu masina sau cu mijloacele de transport in comun, pur si simplu mergi pe jos pana la locul de munca sau la cumparaturi si te vei alege cu o scadere in greutate eficienta si de lunga durata, te vei bucura de o santate de invidiat si vei fi mai fericit!
Sursă: http://www.secretele.com

Scoate limba, ca să-ţi spun ce boală ai!

Scoate limba, ca să-ţi spun ce boală ai!

 

 Fiecare organ este proiectat pe limbă, iar fiecare modificare a acesteia anunţă o boală

Limba vorbeşte despre sănătatea noastră, fiind un instrument la îndemînă pentru diagnosticarea rapidă şi uşoară a stării fiecărui organ. Nu trebuie decît să ne privim limba în oglindă şi să cunoaştem semnele diferitelor afecţiuni pentru a identifica problema de care suferim. Metoda e folosită din vechime şi n-a încetat să fie o bună metodă de diagnosticare nici astăzi. Totul se bazează pe faptul că acest organ, cu ajutorul căruia putem rosti cuvinte articulate, conţine apă, electroliţi, mucus şi enzime, fiind astfel extrem de sensibil, fiecare schimbare în aspectul lui reflectînd schimbări ale stării de sănătate. În medicina chinezească, limba este o hartă a organelor interne. Iată cum ne putem orienta pe această hartă a sănătăţii.

Zone corespunzătoare organelor interne

Medicina tradiţională chinezească diagnostichează şi după limbă, aspect, ţinută, glas, calitatea pulsului, palparea abdomenului şi a spatelui. Dintre aceste aspecte, limba este cea mai uşor de diagnosticat. Limba e considerată o oglindă a trupului şi a sufletului. Asemeni tălpilor, palmelor, irisului, limba ne spune totul sau aproape totul despre perturbările interne. Diagnosticarea se face de obicei dimineaţa, la prima oră, pe stomacul gol şi înainte să ne spălăm pe dinţi. De asemenea, nu trebuie să fim sub tratament cu antibiotice, anticoncepţionale sau alte medicamente care pot modifica aspectul limbii şi, astfel, să influenţeze diagnosticul. Limba se examinează întotdeauna la lumină naturală, pentru că lumina incandescentă sau fluorescentă îi schimbă aspectul. Observarea limbii înseamnă cercetarea formei, structurii, culorii, petelor şi a diferitelor striaţii care apar. Fiecare anomalie indică disfuncţia unui anumit organ. O limbă normală, care îţi spune că eşti sănătos, ar trebui să fie roz, fără decolorări sau urme ale dinţilor, cu un strat care arată că secreţiile salivei sînt cele corespunzătoare. Limba este o hartă împărţită în cinci zone. Vîrful aparţine focului, zona imediat următoare-metalului, lateralele sînt guvernate de lemn, centrul corespunde pămîntului, iar partea cea mai îndepărtată-apei. În vîrful limbii putem găsi informaţii despre sistemul cardiovascular. Focul corespunde inimii şi intestinului subţire, dar şi emoţiilor. Stresul şi anxietatea vor fi trădate de o culoare roşie şi de pete sau crăpături în această regiune. Un vîrf al limbii prea fierbinte înseamnă hiperactivitate în zona cardiacă, cauzată de stres şi tensiune. Lateralele limbii sînt mesagerii sănătăţii ficatului şi a vezicii biliare. Urmele dinţilor în această regiune denotă probleme la nivelul ficatului. Uneori pot apărea pete albăstrui-verzui care, cu cît sînt mai închise la culoare, cu atît indică probleme mai serioase. Cele roşii sînt semne ale lipsei de energie, disconfortului, ale unui abdomen prea proeminent, în plină expansiune, care impune o vizită la specialist. În 7 din 10 cazuri, poate fi vorba chiar despre cancer la ficat sau ciroză.

Cînd sîntem răciţi, limba e roşie

Zona imediat următoare vîrfului limbii se ocupă de sistemul respirator şi imunitar. Cînd această regiune se înroşeşte sau cînd apar pete roşii este vorba, cel mai probabil, de infecţii respiratorii care urmează să se instaleze. Paloarea în această regiune înseamnă un sistem imunitar slab. În cazul anumitor infecţii fungice ale plămînilor, apare un strat negru care acoperă această zonă, care poate semnala şi leziuni ale plămînilor. Centrul limbii se află în strînsă legătură cu funcţionarea stomacului, splinei şi pancreasului, trădînd problemele sistemului digestiv. În cazul arsurilor la stomac apar roşeaţă şi mucus gălbui în centrul limbii. Schimbările subtile de culoare din această regiune indică probleme digestive în fază incipientă. În spatele limbii, de află zona corespunzătoare rinichilor. Tot această zonă răspunde şi de sistemul hormonal şi de glandele sexuale. Un strat dens gălbui, în cazul femeilor, reprezintă o probabilă infecţie a vezicii urinare. Culoarea limbii este cel mai uşor de observat. Astfel, limba roşie indică faptul că temperatura corpului este mare sau că organismul este deshidratat. Limba este roşie şi la cei cu hipertensiune. Cînd nuanţa limbii se închide, ajungînd la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicată, ceea ce semnalează inflamaţii, infecţii sau hiperactivitate la nivelul anumitor organe, în funcţie de zona colorată intens. Roşul indică şi o deficienţă nutriţională, anemie sau o carenţă de acid folic, vitaminele B12 sau B13. În medicina tibetană, o limbă roşie au cei cu febră. Cînd este de un roşu foarte pal şi substanţa albă este groasă şi albă, organismului îi este foarte frig. Digestie proastă şi splină dereglată înseamnă limbă palidă, iar dacă faţa şi buzele sînt foarte palide e vorba de o deficienţă a sîngelui, posibil anemie. Cînd substanţa albă este cojită, iar limba e roşie, fluidele corpului sînt insuficiente. Lipsa de mişcare duce la o limbă foarte roşie sau la stagnarea sîngelui în corp, poate chiar la nivelul inimii, dacă persoana are o boală cardiovasculară.

Limba albă înseamnă digestie proastă

Este absolut normal ca la suprafaţa limbii să existe o peliculă albicioasă subţire, dar cînd ajunge galbenă sau alb mat, poate fi un semn de infecţii sau boli bacteriene sau probleme cu rinichii şi intestinele. Limba de culoare alburie este, de fapt, acoperită cu un strat de substanţă străină, ceea ce face dificilă mişcarea ei în cavitatea bucală şi împiedică regenerarea celulelor mucoasei bucale. Acest lucru se observă deseori în urma episoadelor de febră provocate de o rinofaringită sau de o gripă, dar poate să corespundă şi cu tulburări digestive de genul gastroenteritelor. Pentru a remedia situaţia este suficient să se efectueze un raclaj al limbii cu ajutorul unei periuţe de dinţi. O limbă prea albă poate anunţa şi o infecţie cu candida. Limba de culoare neagră apare astfel atunci cînd papilele gustative se alungesc şi capătă o tentă întunecată. Nu este un fenomen dureros, însă de obicei limba de această culoare este vîscoasă, încărcată. Nu trebuie confundat acest aspect cu o micoză, deoarece pigmentaţia anormală este deseori determinată de abuzul de antiseptice, de consumul de antibiotice sau de fumat. Limba neagră este semnul acumulării în exces a bacteriilor în cavitatea orală. Acesta este rezultatul fumatului excesiv, dar şi al unei igiene orale necorespunzătoare. De asemenea, suprafaţa neagră a limbii arată un consum insuficient de fibre, fructe sau legume. Se recomandă curăţarea energică a limbii, pentru a permite descuamarea papilelor. Cînd culoarea limbii este prea deschisă, de la roz la alb, indică răceală, lipsa energiei şi funcţionarea necorespunzătoare a anumitor organe. Persoanele cu un sistem imunitar slab, cauzat de chimioterapie sau oboseală cronică, au o astfel de nuanţă a limbii. La cineva care are valorile fierului scăzute, limba ar putea avea un aspect catifelat şi decolorat. Oricine bea cafea, fumează sau mestecă tutun poate avea limba de culoare maronie.

Crăpăturile indică organul bolnav

Dacă limba este umflată, atunci poate fi vorba de o infecţie în gît, o dereglare a tiroidei sau chiar cancer. Persoanele care suferă de sindromul Down au limba îngroşată. O limbă umflată şi pufoasă denotă colesterol, grăsime. Atunci cînd pe limbă se văd semne ale dinţilor înseamnă că există un deficit de energie al splinei, ceea ce poate duce la oboseală, senzaţie de frig şi diaree. Crăpăturile pe limbă indică o problemă la organul corespunzător acelei zone. O brazdă dreaptă pe mijlocul limbii anunţă afecţiuni ale coloanei vertebrale. Dacă linia se frînge lîngă rădăcina limbii, suferinţele sînt în regiunea inferioară a coloanei, iar lîngă vîrf, problemele sînt localizate în regiunea cervicală. Crăpăturile mai pot sugera exces de căldură în organism sau că persoana nu bea suficiente lichide. Dacă limba e crăpată pe vîrful limbii, inima nu funcţionează corect. Limba cu pete are de fapt mici depozite de culoare albă răspîndite pe suprafaţa limbii, însă acestea dispar dacă sînt răzuite. Poate fi vorba despre afte sau o micoză generată de ciupercile din familia Candida, care pot apărea ca urmare a unui tratament cu antibiotice. În asemenea cazuri, cel mai bine ar fi să se meargă la medic, acest tip de candidoze se vindecă uşor prin tratament cu antifungice. Petele albe pot însemna şi lipsa unei igiene orale corespunzătoare, halenă, deshidratare sau febră. Astfel de pete, cunoscute şi ca „leucoplazie”, pot apărea înaintea cancerului sau mai pot fi semnul sifilisului. Petele mari indică modificări hormonale sau o alergie, diabet, precum şi afecţiuni ale pielii. Aceste pete apar mai des la femei.

Ulceraţii şi vezicule

Ulceraţiile situate de jur-împrejurul limbii, cu afte albe, cu margini foarte roşii, rotunde şi regulate, nu trebuie confundate cu un început de cancer, care se caracterizează prin umflături mici, tari, ieşite în relief. Durerea pricinuită de asemenea afte este îndepărtată cu aspirină sau soluţie pe bază de rubarbă. Aftele se dezvoltă mai ales la persoanele care manifestă predispoziţii genetice, la care se adaugă şi alţi factori de risc cum ar fi: o răceală, febră sau consumul de citrice în exces, ori muşcarea limbii. O ulceraţie sau aftă se vindecă în mod normal în cel mult 10 zile. Leziunile care nu dispar nici după această perioadă şi par să se înrăutăţească, ar putea fi un semn de cancer oral şi ar trebui analizate cît mai urgent de către medic. Limba care este acoperită cu vezicule care se erodează, eliberînd o substanţă albă, indică faptul că este vorba despre un început de infecţie cu virusul herpesului. Problema este şi dureroasă, putînd fi însoţită de febră. Ulterior tratamentului, pot apărea recidive sub forma unor complicaţii febrile, în special în zona buzelor şi a boltei palatine. Dacă băşicuţele sînt în apropierea vîrfului limbii şi sînt spumoase, e vorba de o bronşită, dacă sînt maronii, e pneumonie. Limba deviată este semn de accident vascular cerebral, trecu sau viitor. Cînd pe margini apar scobituri, de parcă limba ar fi muşcată, este cazul unei absorbţii defectuoase a substanţelor nutritive în intestine. Starea stratului de protecţie („glazura”) de pe limbă poate genera indicii utile în diagnoză. În mod normal, este foarte subţire şi albicioasă. Un galben pal spre rădăcina limbii poate fi de asemenea apropiat de normal. Apectul defectuos al glazurii reapare în cîteva ore, chiar dacă limba a fost curăţată. Supraponderalii au o glazură galbenă şi groasă, cei care mănîncă picant o vor avea uscată şi galbenă. Glazura cojită sau inexistentă semnifică deficienţă severă a a rinichilor, mai ales atunci cînd culoarea limbii este roşie şi limba crăpată. O limbă încărcată indică întotdeauna toxine în tubul digestiv: dacă e încărcată înspre rădăcină, toxinele sînt în intestinul gros, la mijloc – în intestinul subţire şi stomac. Dacă limba e încărcată la rădăcină, iar zona albicioasă are forma literei U, e vorba de o iritare a intestinelor. Dacă depozitul lingual este subţire, afecţiunea este localizată la suprafaţă, fiind uşor de tratat.

Venele de pe dosul limbii

Forma limbii este şi ea importantă. O limbă normală nu este foarte groasă, nici prea subţire, este netedă şi nu prezintă crăpături. Dacă e firavă, există o deficienţă a sîngelui sau o deshidratare. Dacă e alungită, persoana are probleme emoţionale, iar cînd e stresată, părţile laterale sînt curbate în sus. În mod normal, limba trebuie să aibă un aspect de carne proaspătă, fără amprente dentare. Cauzele limbii încărcate: candidoză, reflux gastro-esofagian, deshidratare, SIDA, fumat, probleme hepatice sau biliare, respiraţie pe gură, alergii, sarcină, sifilis, consum excesiv de gumă de mestecat, deficienţe ale florei intestinale, insuficienţă renală cronică, probleme dentare, consum de alcool, constipaţie, intoxicaţie cu mercur, piercing. Partea de sus a limbii este acoperită cu papile filiforme alcătuite din cheratină (aceeaşi proteină care formează părul), acestea nu sînt cu adevărat fire de păr, chiar dacă seamănă puţin cu acestea. În condiţii normale, nu sînt observate, dar există anumite situaţii în care acestea se alungesc oferind aspectul de limbă păroasă. Cauza poate fi infecţiile bacteriene, administrarea de antibiotice sau senzaţia de gură uscată. Prezenţa unor leziuni pe limbă poate semnala debutul anumitor boli. Aspectul venelor de pe dosul limbii poate da şi el informaţii despre circulaţia sanguină. Cu cît venele sînt mai mari, umflate şi îngroşate şi cu cît acestea avansează mai mult spre vîrful limbii, cu atît circulaţia la nivelul inimii este mai îngreunată. Astfel apariţia unui in infarct poate fi prevăzută cu săptămîni de zile înainte de a se produce.

Dinţii şi gingiile

Gingiile inflamate arată că există o inflamaţie, posibil la nivelul sistemului cardiovascular. Bolile care pot fi astfel semnalate sînt diabetul de tip 2, demenţa şi afecţiuni ale inimii. Dinţii tociţi sînt semnul unui reflux gastric. Acest lucru poate afecta vorbirea şi modul de hrănire. Dacă dinţii sînt sensibili la rece, cald sau dulce, acesta este semnul retragerii gingiilor. Respiraţia urît mirositoare arată faptul că persoana nu se spală pe dinţi, dar poate fi şi semnul unor boli ale gingiilor. Dacă mirosul seamănă cu cel al amoniacului, atunci poate fi o afecţiune a rinichilor. Apariţia cariilor nu este întîmplătoare, acestea anunţînd anumite afecţiuni. Astfel, cariile nu sînt numai boli ale dinţilor, ci şi semnele maladiilor mai grave. Cariile apărute pe maxilarul superior la incisivi anunţă boli cardiovasculare, pe canini, afecţiuni pulmonare şi ale căilor respiratorii, la premolari, boli ale sistemului nervos şi endocrin, iar pe molari, boli de stomac, hepatobiliare şi endocrine. Cariile care se fac pe maxilarul inferior indică afecţiuni genitale, dacă apar pe incisivi, afecţiuni renale pe canini, boli ale intestinului gros şi ale intestinului subţire pe premolari, afecţiuni hepatobiliare, endocrine şi ale splinei pe molari. Atunci cînd vă examinaţi cavitatea bucală, trebuie să ştiţi că nu toate afecţiunile manifestă semne la nivelul limbii. Iar după 15 secunde, culoarea acesteia se schimbă. Deci observaţi ceea ce e important în numai 15 secunde.

Cum să ai o limbă sănătoasă?

– spală-te pe dinţi de două ori pe zi
– rezolvă problemele dentare (carii, infecţii, stomatite)
– bea zilnic doi litri de lichide
– evită alcoolul şi ţigara
– rezolvă constipaţia
– curăţă limba cu o linguriţă sau cu periuţa de dinţi
– renunţă la piercing (asociat deseori cu infecţii)

Indicii de pe limbă

– limbă pală: răceli frecvente, probleme ale articulaţiilor şi rinichilor
– limbă roşie: durere, inflamaţie, colon iritabil, alergii
– limbă foarte roşie: stadiu avansat de febră
– limbă purpurie: circulaţie slabă, sindrom premenstrual, oboseală
– limbă fără vlagă, moale: digestie deficitară, membre dureroase
– vîrful limbii roşu: stres, probleme de circulaţie
– limbă cu crăpături: deshidratare, epuizare, febră
– limbă „spinoasă”: inflamatie a ficatului, deficienţă de vitamina B
– înveliş alb, gros: digestie lentă
– înveliş gălbui gros: probleme digestive, constipaţie
– înveliş gălbui subţire: probleme la plămîni.

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Autor: Camelia Onciu

Sursă: http://www.monitorulexpres.ro

O țuică mare pentru nenea Zaharia!…

O țuică mare pentru nenea Zaharia!…

secretele sănătății și frumuseții cu maria botnaru

Ţuica de prune este un medicament de excepţie şi acest lucru îl spun nu numai americanii, ci şi nemţii. Consumată în cantităţi normale, ţuica de prune protejează inima şi combate bolile de stomac şi de bilă.
Biochimistii americani au dovedit că o enzimă prezentă în cactusul Karroll viridis enoae, este regăsită în ţuica de prună, în cantităţi de 8 ori mai mari. Aceasta enzimă reduce depunerile de colesterol de pe artere. Enzima mai este prezenta in alte 120 de medicamente naturiste diferite, cu rol in prevenirea aterosclerozei si, implicit, a infarctului miocardic, medicamente care sunt foarte scumpe in SUA, Canada si Marea Britanie (depasesc in medie 140 de dolari pentru o cura de 45 de zile).
Deasemenea, în cantităţi mici, poate fluidiza sângele, prevenind astfel formarea cheagurilor, are efect bun asupra neuronilori şi poate stimula memoria.
La persoanele trecute de 60 de ani, consumul moderat de alcool reduce riscul de demenţă şi Alzheimer.
Ţuica are în compoziţie o cantitate foarte mare de fier, aşa că se recomandă şi anemicilor. Cercetătorii germani au descoperit ca în extractele distilate de prună există 6 tipuri de substanţe cerute de celulele roşii sanguine, ce sunt rapid absorbite în stomac. Aceste substanţe, prezente din abundenţă în ţuica, pot creşte cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei si chiar a producerii de hematii (celule rosii ale sangelui, care transporta oxigen). În plus, ţuica de prune are un bogat conţinut în fier, nucleul metalic al hemoglobnei din globulele roşii.
Băutura de prune, chiar şi fiartă, nu-şi pierde constituenţii, are calitatea de a regla funcţiile hepatice datorită conţinutului bogat de vitamine A, B, C, D1 şi D2.
Cel mai recomandat este ca ţuica de prune să se bea ca aperitiv cu 10-15 minute înainte de masă, în acest fel având efect maxim.

http://www.ioncoja.ro

Iată și o instrucție a cum se bea țuica! Să fim sănătoși!